PARLAMENTUL EUROPEAN & PARLAMENTUL ROMANIEI

       Parlamentul este una dintre instituțiile pe care le calificăm ca fiind argumentul unei democrații. Cei mai mulți dintre noi, cetățeni europeni sau nu, asociem această instituție cu funcția legislativă, limitându-ne la art.61 alin.(1) din Constituţia României, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.", făcând abstracție însă de încă o instituție, anume Parlamentul European.

      Procesul legislativ desfășurat la nivelul Uniunii Europene prezintă mai multe particularități care îl diferențiază de cel național.

      În cadrul Uniunii Europene iniţiativa legislativă aparţine Comisiei. Tratatul de la Maastricht, consolidat prin Tratatul de la Lisabona, a conferit totuşi Parlamentului European un drept de iniţiativă legislativă care îi permite să ceară Comisiei să-i prezinte o propunere. Parlamentul European poate aproba sau respinge o propunere legislativă sau poate propune amendamente la aceasta. Inițial, Tratatul de la Roma din 1957 acorda Parlamentului un rol consultativ în procesul legislativ, Comisia formulând propuneri, iar Consiliul adopta legislația. Actul Unic European (1986) și tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa și Lisabona au extins în mod succesiv prerogativele Parlamentului, în prezent, acesta jucând rolul de colegislator, pe picior de egalitate cu Consiliul, în marea majoritate a domeniilor. Este necesar a nu se confunda Comisia ca instituție distinctă cu comisiile parlamentare care constituie forma de organizare a Parlamentului.

      La nivel național cea mai importantă funcție a Parlamentului este cea legislativă, prin aceasta întelegându-se aptitudinea si împuternicirea acordată acestuia de a dezbate și adopta legi. Deși Constituția îi conferă acest drept exclusiv, există o serie de proceduri tehnice care ne arată colaborarea cu puterea executivă, Guvernul, și chiar cu cetățenii. Procedura legislativă parlamentară cuprinde totalitatea regulilor pentru pregătirea dezbaterii, dezbaterea şi votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în Parlament. În conformitate cu principiul bicameralismului, ea se desfăşoară în fiecare Cameră şi, dacă este cazul, în Camerele reunite, în şedinţă comună. Procedura legislativă parlamentară cuprinde următoarele etape:

• iniţiativa legislativă;
• examinarea şi avizarea proiectelor de lege sau propunerilor legislative în cadrul comisiilor permanente;
• includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea de zi a Camerei competente să o dezbată;
• dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative în cadrul Camerei competente;
• votarea proiectului de lege în plenul Camerei;
• întoarcerea legii la Cameră care are competenţă decizională în condiţiile art.75 alin.(4) şi (5) din Constituţie;
• semnarea legii de către preşedinţii Camerelor;
• promulgarea şi publicarea legii.

        Față de cele expuse anterior, concluzionăm că în timp ce Parlamentul României este consacrat de către Constituție ca fiind unica autoritate legiuitoare a țării, în contextul Uniunii Europene, Parlamentul nu deține această funcție, responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative fiind Comisia.